luni, 29 decembrie 2008


Publicat de la

Un comentariu:

  1. Anonim24 aprilie 2009 la 13:41

    „Rosteşte-ţi inima!” până când cineva se va opri să te asculte, până când cineva te va recunoaşte, până când va fi posibil „limbajul sufletului”!

    Citatul de mai sus este din cartea Scrisoare fara litere. Hm! Prima mea carte este axata pe acest univers al scrisorilor, care devin, de fapt, niste fiinte cu care poti comunica. Insa trecerea dintr-o dimensiune in alta, din prezentul propriu-zis in realitatea-himera a acestor misive si invers, creeaza o senzorialitate aparte. O alta intelegere a vietii interioare. Am ales acest citat deoarece m-am recunoscut in el. Atat ca autor, cat si ca personaj. Deoarece, si punctez aceasta senzorialitate, prima mea iubire nu am intalnit-o, ci am... recunoscut-o. Era, de fapt, in mine, trebuia doar s-o re(descopar). Ea s-a oprit sa ma asculte, eu am recunoscut-o, a fost posibil un limbaj al sufletului, dar nu si al trupului. Comuniune franta. In dragoste, dai si primesti. Eu doar am dat, dar n-am primit. Ea a oferit doar un brat al urciorului. Celalalt era pentru altcineva. Ideea din prima mea carte, Strigatul paunului, reluata printr-un motto (Paunii sunt niste pasari minunate, dar tipa ingrozitor, Sienkievicz, Quo Vadis) ar putea fi aceasta: dincolo de scrisorile inflacarate de dragoste, de soaptele, juramintele, plimbarile fosforecente pe strazi, dincolo de niste saruturi pasionate (Imediat dupa esential vine atingerea mainilor, iata o fraza care m-a rascolit multa vreme), deci dincolo de atingeri innebunitoare si imbratisari tandre exista, inevitabil, nu neaparat o leoaica tanara, cum scria Nichita, o hiena gata sa sfasie iubirea la cea mai mica ezitare.
    Da, este adevarat, atunci cand cineva se opreste si te asculta, DAR MAI ALES TE INTREABA CINES ESTI SI DE UNDE VII?, cand te recunoaste inainte de a te cunoaste cu adevarat, cand este posibil si limbajul sufletului, si limbajul trupurilor, si toate limbajele sentimentelor-dorinta, putem vorbi de dragoste. Insa nu stim cat va dura fulgerul. O luna, o vara, un an... Alchimia dragostei este extrem de complicata, un univers (oricum suntem toti pulberi de stele) in expansiune. Totul este ca noi, cei indragostiti, sa crestem odata cu el. Sa ne faurim si sa ne realcatuim mereu. Altfel, devenim statici. Iar a fi static in dragoste inseamna neantul. Sa nu spunem Diem perdidi niciodata.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)