luni, 29 decembrie 2008

duminică, 28 decembrie 2008

Există scrisori fără litere? Dacă „Nu aştepta căderea nopţii pentru a admira soarele!” înseamnă până la urmă doar „Bucură-te cât mai e timp de ceea ce îţi este drag!”, atunci de ce insistăm să vorbim limbi diferite? „Rosteşte-ţi inima!” până când cineva se va opri să te asculte, până când cineva te va recunoaşte, până când va fi posibil „limbajul sufletului”!
Bogaţi, săraci, tineri, bătrâni, părinţi, copii, toţi oameni obişnuiţi, prinşi într-un joc al bucuriei şi al durerii, al speranţei şi al neîmplinirii. Fiecare captiv în lumea sa interioară, într-un trecut dureros, încercând să ascundă cine este cu adevărat. Poate un copil ce refuză să vorbească să-i înveţe pe oameni să comunice? Este dragostea suficient de puternică pentru a-i ajuta pe cei ce au uitat să mai spere?Două lumi diferite, aparent separate, de fapt unite misterios prin destinul unui copil autist. Între imaginaţie şi realitate, între universul interior şi cel exterior, toate personajele cărţii încearcă să găsească drumul către Adevăr şi răspunsul la propriile întrebări. Vor ştii oare să facă alegerea corectă înainte de a fi prea târziu? Este oare posibilă lupta cu Zeul Destinului?
"Chiar în momentul când cineva se întreabă dacă e rău, înseamnă că nu mai este chiar atât de rău. Nu-ţi voi spune că nu poţi fi rău pentru că eşti încă un copil. Ştiu că tu vrei o certitudine pentru toată viaţa. Nu-ţi voi spune nici că nu poţi fi rău doar pentru că, până acum, n-ai făcut nici o faptă rea. Îţi voi spune doar că rău devii în momentul în care vrei să ascunzi, faţă de tine şi faţă de toţi ceilalţi, faptul că ai putea fi rău.Totul este ca greşala ta să nu provoace suferinţă altora, să nu fie intenţionată.Cu toţii luptăm împotriva răului universal şi, implicit, împotriva răului din noi înşine."
O lume diferită de a noastră, magică, diversă, surprinzătoare, contradictorie. O lume unde devenirea este cheia evoluţiei, unde fiinţele visează la cunoaştere, la perfecţiune, dar şi la libertatea oamenilor, ce au sentimente şi pot opta.
"N-a fost odată...Nu va fi niciodată... Dar este acum. În fiecare noapte, străluceşte o altă stea. Şi aici, jos, o fiinţă se schimbă pentru totdeauna... Evoluăm sau involuăm. Sau rămânem pe loc, desigur. Dar nu putem ştii niciodată ce vom deveni."
Există scrisori fără litere? Oare fiecare om poate găsi o modalitate proprie de a arăta ceea ce simte? Dincolo de cuvinte poţi trimite un mesaj?
"Mai exista şi limbajul secret al semnelor, al intonaţiei, al mimicii, care îi explica că nimeni nu gândeşte cu adevărat ceea ce spune. Era amuzant să-ţi dai seama că mint, că spun exact contrariul a ceea ce cred, că se prefac indignaţi sau fericiţi, după cum o cerea ocazia. Era însă trist să descopere că, de fapt, nimeni nu era sincer în jurul său. Nu dorea să accepte reguli nedrepte şi absurde, o lume în care, pentru a fi considerat consecvent şi echilibrat, trebuia să fii mereu altul."
În orice lume există o cale de comunicare, felul cum simţim ne apropie. Dar cine va avea curajul să dea primul „masca jos”?
În orice lume, există o cale către celălalt, diferenţele noastre ne apropie. Dar cine va învăţa primul să vorbească „fără cuvinte”?