"Mai exista şi limbajul secret al semnelor, al intonaţiei, al mimicii, care îi explica că nimeni nu gândeşte cu adevărat ceea ce spune. Era amuzant să-ţi dai seama că mint, că spun exact contrariul a ceea ce cred, că se prefac indignaţi sau fericiţi, după cum o cerea ocazia. Era însă trist să descopere că, de fapt, nimeni nu era sincer în jurul său. Nu dorea să accepte reguli nedrepte şi absurde, o lume în care, pentru a fi considerat consecvent şi echilibrat, trebuia să fii mereu altul."