Noua adresa :http://scrisoarefaralitere.wordpress.com/
(wordpress ofera mai multe optiuni pentru posturi)
Oricum, cuvintele nu pot exprima realitatea asa cum este. Doar limbajul sufletului.
joi, 22 octombrie 2009
vineri, 9 ianuarie 2009
„Dominic urî din prima clipă oraşul de Întuneric Sclipitor. După căldura vieţii din oraşul de Foc Albastru, acest loc i se părea sumbru, mohorât şi trist. Locuitorii nu râdeau şi vorbeau pe un ton scăzut. Se strecurau fără zgomot printre casele negre, în formă de turn spiralat, cu o unică încăpere îngustă, umbrită, în vârf. Toate locuinţele erau legate între ele printr-un fel de tunele subpământene, şi acestea slab luminate. Dominic prefera bezna luminoasă de deasupra, semiobscurităţii sufocante de dedesubt. Îl umpleau de groază mai ales privirile fiinţelor de aici, unele erau oarbe, altele, nefericite şi fioroase. Majoritatea se uitau la Dominic cu duşmănie. Se refugiaseră în acest loc mai ales cei ce se simţeau inferiori celorlalţi, cei ce se credeau nedreptăţiţi de destin şi încercau să fugă de propria lor înfăţişare sau propriul lor caracter. Dar întunericul nu-i consola: în adâncul sufletului lor ei tânjeau cu toţii după lumină!
[.....]
Dominic îşi aţinti ochii asupra Sceptrului, aşteptând. Din beznă se desprinse o siluetă subţire, grăbită, semănând cu o panteră. Când trecu prin dreptul unei făclii, băiatul văzu colţii imenşi, ca de elefant, cei porneau din maxilare. Se aproprie de Sceptrul de Topaz, din nou învăluită de întuneric. Rămase câtva timp lipită de el, fără să se mişte. Băiatului i se păru că o aude spunând ceva. Apoi se desprinse de el şi se pierdu definitiv în beznă. Urmară alte fiinţe, unele groteşti, înspăimântătoare, cu gheare, cozi uriaşe şi cleşti ascuţiţi, altele, din contra, fragile, plăpânde, atât de mici încât te întrebai cum de reuşeau să trăiască printre toţi monştrii aceia. Dar lor nu le păsa unii de alţii, se tolerau fără să schimbe o singură privire. Oerten plecă brusc de lângă el. Dură o veşnicie până când Dominic reuşi să-l zărească vag în raza tremurândă a unei făclii. Înaintea lui tocmai se desprinsese de Sceptrul de Topaz o fiinţă mică, alunecoasă, un amestec între peşte şi şarpe. Oerten înconjură cu ambele braţe stâlpul de piatră şi Dominic îl auzi rostind clar câteva cuvinte. Apoi se îndepărtă şi băiatul aşteptă liniştit să revină lângă el.
— Pot să merg şi eu? întrebă Dominic cuprins de curiozitate.
— Tu n-ai nevoie... îi răspunse trist Oerten.
Plecară. Dominic nu puse nici o întrebare până când n-ajunseră iar într-un loc luminat.
— Ce este Sceptrul de Topaz?
Oerten se opri.
— N-am mai fost la el de foarte mult timp. Vroiam să renunţ la asta, ca la toate!... Dar ai venit tu şi atunci... Nimeni nu vorbeşte prea mult aici. Dacă ar rupe tăcerea, s-ar jigni, s-ar certa, s-ar lovi. Sunt prea diferiţi şi fiecare se simte în felul său dat la o parte, refuzat. Pe mine m-au alungat, nu mai am voie să ies la suprafaţă!
Pe măsură ce vorbea Oerten recăpăta forţa vieţii. Demnitatea pe care Dominic o crezuse pierdută, revenea pe chipul său. Era inteligent, fusese poate puternic înainte de a fi atât de umilit, înainte de a fi respins, înjosit, nedreptăţit de fiinţe care nu-i erau nicidecum superioare.
— Dar legile o interzic! se revoltă Dominic.
Oerten nu auzise niciodată de aşa ceva, de aceea nu răspunse. Se mai târî câţiva metri, apoi se opri iar. Băiatul insistă:
— Dar Sceptrul de Topaz?
Iarăşi nu primi nici un răspuns. După ce merseră mai mult timp în tăcere, Oerten îşi aduse aminte de întrebarea lui.
−Da, Sceptrul de Topaz... În el trăiesc sentimentele noastre. Când îl atingem suntem încurajaţi şi, oricât de mare ne-ar fi durerea,simţim cum ne învăluie o căldură blândă. O voce din interior ne consolează, ne spune cuvinte bune, alinătoare, pe care altfel nu le rostim şi nu le auzim niciodată.”
Intrebare :Daca ai avea posibilitatea, ce mesaj ai transmite locuitorilor orasului de Intuneric Sclipitor?
Autorul celui mai bun raspuns va primi cadou un exemplar al cartii „Scrisoare fara litere”, autor Grosu Brindusa Luciana.
Raspunsurile la intrebare trebuie postate sub forma de „comentarii” la acest post.
„Raspunsurile fara litere” (poze sau film) sunt acceptate cu conditia sa fie creatia originala a concurentului.
Concursul este deschis atat oamenilor, cat si creaturilor fantastice de orice rasa si din orice lume.
[.....]
Dominic îşi aţinti ochii asupra Sceptrului, aşteptând. Din beznă se desprinse o siluetă subţire, grăbită, semănând cu o panteră. Când trecu prin dreptul unei făclii, băiatul văzu colţii imenşi, ca de elefant, cei porneau din maxilare. Se aproprie de Sceptrul de Topaz, din nou învăluită de întuneric. Rămase câtva timp lipită de el, fără să se mişte. Băiatului i se păru că o aude spunând ceva. Apoi se desprinse de el şi se pierdu definitiv în beznă. Urmară alte fiinţe, unele groteşti, înspăimântătoare, cu gheare, cozi uriaşe şi cleşti ascuţiţi, altele, din contra, fragile, plăpânde, atât de mici încât te întrebai cum de reuşeau să trăiască printre toţi monştrii aceia. Dar lor nu le păsa unii de alţii, se tolerau fără să schimbe o singură privire. Oerten plecă brusc de lângă el. Dură o veşnicie până când Dominic reuşi să-l zărească vag în raza tremurândă a unei făclii. Înaintea lui tocmai se desprinsese de Sceptrul de Topaz o fiinţă mică, alunecoasă, un amestec între peşte şi şarpe. Oerten înconjură cu ambele braţe stâlpul de piatră şi Dominic îl auzi rostind clar câteva cuvinte. Apoi se îndepărtă şi băiatul aşteptă liniştit să revină lângă el.
— Pot să merg şi eu? întrebă Dominic cuprins de curiozitate.
— Tu n-ai nevoie... îi răspunse trist Oerten.
Plecară. Dominic nu puse nici o întrebare până când n-ajunseră iar într-un loc luminat.
— Ce este Sceptrul de Topaz?
Oerten se opri.
— N-am mai fost la el de foarte mult timp. Vroiam să renunţ la asta, ca la toate!... Dar ai venit tu şi atunci... Nimeni nu vorbeşte prea mult aici. Dacă ar rupe tăcerea, s-ar jigni, s-ar certa, s-ar lovi. Sunt prea diferiţi şi fiecare se simte în felul său dat la o parte, refuzat. Pe mine m-au alungat, nu mai am voie să ies la suprafaţă!
Pe măsură ce vorbea Oerten recăpăta forţa vieţii. Demnitatea pe care Dominic o crezuse pierdută, revenea pe chipul său. Era inteligent, fusese poate puternic înainte de a fi atât de umilit, înainte de a fi respins, înjosit, nedreptăţit de fiinţe care nu-i erau nicidecum superioare.
— Dar legile o interzic! se revoltă Dominic.
Oerten nu auzise niciodată de aşa ceva, de aceea nu răspunse. Se mai târî câţiva metri, apoi se opri iar. Băiatul insistă:
— Dar Sceptrul de Topaz?
Iarăşi nu primi nici un răspuns. După ce merseră mai mult timp în tăcere, Oerten îşi aduse aminte de întrebarea lui.
−Da, Sceptrul de Topaz... În el trăiesc sentimentele noastre. Când îl atingem suntem încurajaţi şi, oricât de mare ne-ar fi durerea,simţim cum ne învăluie o căldură blândă. O voce din interior ne consolează, ne spune cuvinte bune, alinătoare, pe care altfel nu le rostim şi nu le auzim niciodată.”
Intrebare :Daca ai avea posibilitatea, ce mesaj ai transmite locuitorilor orasului de Intuneric Sclipitor?
Autorul celui mai bun raspuns va primi cadou un exemplar al cartii „Scrisoare fara litere”, autor Grosu Brindusa Luciana.
Raspunsurile la intrebare trebuie postate sub forma de „comentarii” la acest post.
„Raspunsurile fara litere” (poze sau film) sunt acceptate cu conditia sa fie creatia originala a concurentului.
Concursul este deschis atat oamenilor, cat si creaturilor fantastice de orice rasa si din orice lume.
luni, 29 decembrie 2008
duminică, 28 decembrie 2008
Există scrisori fără litere? Dacă „Nu aştepta căderea nopţii pentru a admira soarele!” înseamnă până la urmă doar „Bucură-te cât mai e timp de ceea ce îţi este drag!”, atunci de ce insistăm să vorbim limbi diferite? „Rosteşte-ţi inima!” până când cineva se va opri să te asculte, până când cineva te va recunoaşte, până când va fi posibil „limbajul sufletului”!
Aici puteţi găsi cartea “Scrisoare fără litere”, autor Luciana Brînduşa Grosu, ed. Paralela 45:
http://www.dol.ro/webapp/wcs/stores/servlet/product-YPP00689----11523-74438
http://www.ishop.ro/carti/Scrisoare-Fara-Litere_Grosu-Brandusa-Luciana.html
http://www.librarultau.ro/carte/scrisoare-fara-litere--i12006
http://www.carturari.ro/scrisoare-fara-litere-p-2593.html
http://www.price.ro/preturi_brandusa_luciana_grosu_scrisoare_fara_litere_132654.htm
http://www.librariileonline.ro/carti/romane--i1319-p32
http://www.procarti.ro/carti/romane--i1319-p1/editura-paralela-45--i132
http://www.universulcartii.ro/carte/scrisoare-fara-litere--i12006
Bogaţi, săraci, tineri, bătrâni, părinţi, copii, toţi oameni obişnuiţi, prinşi într-un joc al bucuriei şi al durerii, al speranţei şi al neîmplinirii. Fiecare captiv în lumea sa interioară, într-un trecut dureros, încercând să ascundă cine este cu adevărat. Poate un copil ce refuză să vorbească să-i înveţe pe oameni să comunice? Este dragostea suficient de puternică pentru a-i ajuta pe cei ce au uitat să mai spere?Două lumi diferite, aparent separate, de fapt unite misterios prin destinul unui copil autist. Între imaginaţie şi realitate, între universul interior şi cel exterior, toate personajele cărţii încearcă să găsească drumul către Adevăr şi răspunsul la propriile întrebări. Vor ştii oare să facă alegerea corectă înainte de a fi prea târziu? Este oare posibilă lupta cu Zeul Destinului?
"Chiar în momentul când cineva se întreabă dacă e rău, înseamnă că nu mai este chiar atât de rău. Nu-ţi voi spune că nu poţi fi rău pentru că eşti încă un copil. Ştiu că tu vrei o certitudine pentru toată viaţa. Nu-ţi voi spune nici că nu poţi fi rău doar pentru că, până acum, n-ai făcut nici o faptă rea. Îţi voi spune doar că rău devii în momentul în care vrei să ascunzi, faţă de tine şi faţă de toţi ceilalţi, faptul că ai putea fi rău.Totul este ca greşala ta să nu provoace suferinţă altora, să nu fie intenţionată.Cu toţii luptăm împotriva răului universal şi, implicit, împotriva răului din noi înşine."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
